În urmă cu vreo cinci ani am scris un articol cu titlul „Îngeri care merg pe stradă”! Articolul era pur teoretic, dar era scris imediat după o întâlnire pe stradă, care mă marcase profund. Am decis să merg acasă pe jos, căci mă simţeam ca pe altă lume după o întâlnire obişnuită, unde chiar cântasem sub coordonarea unui profesor de muzică; cântectul nu mă relaxase, dimpotrivă, mă purtase într-un registru energetic devastator. Mă părăsise energia şi, dintr-o dată, gândurile mele, sentimentele şi trăirile erau de nerecunoscut.
Părea că nu mai ştiu nimic despre lume şi viaţă, părea că mă aflu într-un deşert şi, mai mult, părea că sunt într-o lume cu totul diferită de cea pe care o ştiam înainte de întâlnirea aceea. Cum mergeam aşa, buimacă şi cu lacrimi în ochi, lacrimi cărora nu le cunoaşteam cauza (era o preluare emoţională devastatoare), a apărut lângă mine un bărbat. M-am gândit imediat: „Asta-mi lipsea, să mă agaţe unul în asemenea momente”! În interiorul meu respingeam orice conversaţie, dar omul mergea liniştit pe lângă mine şi-mi spunea toate lucrurile pe care le ştiam, dar le uitasem. Despre energia umană, despre gândurile care ne creează realitatea, despre transmiterea emoţiilor şi despre Biblie.
Am început să devin atentă la el când am înţeles că apăruse din senin pe lângă mine cineva care părea să fi citit toate articolele pe care le scrisesem până atunci. Când l-am întrebat care era natura lecturilor sale, omul mi-a spus: „Eu citesc Biblia”! „N-ar părea că citiţi numai Biblia”, am replicat. Curioasă, l-am întrebat: „Ce meserie aveţi? Şi cum de vă aflaţi aici, pe acelaşi drum cu mine?”. „A, eu sunt maestru electrician”, mi-a spus bărbatul. Merg la «piaţa de piese electrice»„ „Nu ştiam că există pe aici o asemenea piaţă”, am zis imediat, dar el n-a comentat. În schimb, „maestrul electrician” îmi ştia trecutul, de parcă... ar fi colindat prin v
