Vazuta dinspre strada, expozitia lui Constantin Tofan estompeaza in cimpul vizual al trecatorului diferenta dintre frumosul artistic si cel natural. Peisajele artistului se absorb in peisajul naturii; copacii din tablouri par a se confunda cu cei din fundalul nins al parcului, "participind" cu propria masura la splendoarea hibernala a acestuia. Daca zilele acestea veti urca sau cobori Copoul, nu ezitati sa zaboviti, fie si doar citeva clipe, linga... gardul impodobit de pictori si poeti. Merita! V-ati intrebat cite chipuri poate lua o expozitie? Sau care este cel mai bun loc de expunere a unei lucrari de arta? In registrul postmodern al artelor vizuale, pe linga muzeele si galeriile clasice, exista numeroase spatii socotite "neconventionale": unele private (garsoniere, garaje, poduri, gradini, pivnite dezafectate), altele publice (spatii comerciale, piete aglomerate, strazi, mall-uri, restaurante, schowroom-uri, hoteluri, hale industriale, statii de metrou, holuri si pereti de bloc, sali de asteptare). Experimentele de tip land art adapteaza spatiul natural in toate configuratiile lui, in timp ce artele "digitale" sau cele ale "comunicarii" confisca spatiul virtual prin repetate accesari on-line. In toate cazurile, este pusa in joc nevoia de adecvare a lucrarilor de arta la mediile sau publicurile care le ofera maxima vizibilitate si receptare. Inovatiile in privinta dispozitivelor de expunere nu sint straine artistilor ieseni. Pe linga lucrarile de arta monumentala, distribuite relativ echilibrat in aria orasului istoric, surprind placut expozitiile si galeriile organizate in aer liber. Sa ne amintim evenimentele ocazionale de pe strada Lapusneanu, din fata Galeriilor "Dana si "Anticariat", sau complexul sculptural ambiental din Parcul Expozitiei - din pacate aproape ignorat. Pentru omul grabit sau pentru cel inhibat de sobrietatea spatiilor de profil, exista de cev