INCOGNITO Despre cum am luat o supradoză de divertisment expirat cu o duşcă de şampanie, la filmările pentru „noaptea dintre ani” de la TVR3 Sursa: AGERPRES
Noaptea de Revelion a picat într-o dimineaţă cam geroasă. Bugetari şi angajaţi din mediul privat se dezgheaţă în pasajul de la Piaţa Victoriei, consumă merdenele şi habar n-au că mai e puţin până la artificii, şampanie şi pupături. Dacă ar fi ştiut, acum s-ar fi călcat în picioare pentru ultimele cumpărături de Revelion, prin hipermarketuri înţesate de reporteriţe.
Dar eu n-am chef să-i previn, nu-i treaba mea. Mi-am pus sacou, cravată şi pantofi şi sunt în drum spre petrecere. "Nu ştiu dacă găsim costum pentru dumneavoastră, de asta zic să vă aduceţi de acasă. Deci joi, la 9.30, la poarta TVR-ului. Vă las numele pe listă", aşa mă instruise un domn la telefon, şi-i sunt recunoscător. În dimineaţa asta de Revelion am ocazia să aplaud artişti consacraţi ai scenei româneşti, să dansez şi iar să aplaud, ca un figurant cuminte. Totul, pe mâncarea, pe băutura şi pe banii organizatorilor, bineînţeles.
Nu sunt destule fete
Era să nu fiu figurant, era să fiu cineva. După ce m-a găsit pe o listă, portarul de la intrarea Ermil Pangratti a făcut o confuzie, aşa că m-a îndrumat către personajul desemnat să aştepte artişti şi să-i poarte pe culoarele studioului, spre cabinele de machiaj. Când deja făcusem vreo jumătate din drum, îndrumătorul de vedete şi-a făcut curaj să mă întrebe: "Dar de la ce formaţie sunteţi?". Nu eram de la nicio formaţie, eram un biet aplaudac. Cu o oarecare satisfacţie, m-a întors din drum, m-a retrogradat la statutul cuvenit.
Nu e timp pentru fiecare figurant în parte; figuranţii vin la pachet şi e normal să se întâmple aşa. De noi se ocupă Florin, un băiat grăsuţ cu ochi migdalaţi. Se învârte mereu între uşile de sticlă de la intrare, ca un urs
