Sania lui Moş Crăciun a trecut cu tălpicile peste fotbalul nostru debil. Nu l-a băgat în seamă, microscopic pe poziţia 56 în ierarhia mondială, palid şi împleticit în bătătura casei. Tabloul este sumbru: preliminarii europene aproape compromise, eliminaţi din cupele continentale, meciuri cenuşii, public rarefiat şi infestat cu microbul violenţei, arbitraje dubioase, inflaţie de jucători străini mediocri.

Colac peste pupăză, ne mai trage de mînecă şi UEFA pentru rezultatele măsluite în liga secundă, în numele unor cîştiguri frauduloase la jocurile de pariuri. Afacerişti veroşi au pus mîna pe cluburi, interesîndu-i doar avantajele reclamei şi eventualul profit din vînzarea jucătorilor, doar Oţelul, Vasluiul şi Bistriţa avînd la timonă autentici oameni de fotbal.

Micul triumvirat

Nici stranierii noştri nu rup gura tîrgului. Avem doar doi ambasadori de rasă la curtea sportului rege: Chivu şi Mutu. S-ar prinde în mica horă, dar în treningul antrenorului, Mircea Lucescu, un tehnician capabil şi ambiţios, care înnobilează asprul campionat ucrainean. Dimensiunile acestui triumvirat sparg tiparul comun, ţintind spre piscurile fotbalului mondial savurat pe micile ecrane ce ne aduc în culcuşuri măreţia campionatelor din Anglia, Italia, Germania sau Spania. După ce o vezi pe Manchester, Inter, Bayern sau Barcelona, păţania unei foste campioane de mucava precum Urzicenii, strămutată la Chiajna, în sălaşul rural, copleşit de vile luxoase ale unor îmbogăţiţi dubioşi, ţi se pare o glumă nesărată.

Să ne întoarcem la tripleta de aur menţionată, cu observaţia că, în montura ei, o piesă se clatină. E vorba de Mutu, acest mare talent cu zîmbet parşiv şi privire de berbant nepotolit, care înşiră boacănele laolaltă cu driblinguri măestre şi şuturi violente.

“Tricolorii” şi stimulentele dubioase

Ne amărăşte tot mai tare sfîrşitul unor jucători în putere