Primul răspuns, cel mai la-ndemînă: Moş Crăciun. Că nu e om, oricît de obosit sau blazat ar fi, să nu aştepte, în seara de Ajun, un dar venit printr-o minune: un gînd bun primit după o lungă aşteptare, o dorinţă îndeplinită, o mărturisire, un cadou surpriză, o împăcare, orice poate aduce Moşul în traista lui, chiar şi pentru cei mai sceptici dintre noi. Moş Crăciun este cel mai longeviv personaj al amintirilor din copilărie. Fie că a fost la timp la întîlnire, în fiecare an al copilăriei noastre, sau că a lipsit, fie că a avut sacul mai plin sau mai firav, fie că a adus cadoul aşteptat sau unul mai practic, la insistenţele părinţilor, fie că a lăsat în urmă un brad falnic, împodobit, sau doar o crenguţă de molid, gîndurile venite dinspre copilărie nu-l uită niciodată. Pe lîngă el, ce alte amintiri rămîn în mintea noastră, cu insistenţă? Ce chip are copilăria la douăzeci-treizeci de ani de la întîlnirea cu ea? Ce fapte, oameni, experienţe, care ne-au făcut să fim ce sîntem astăzi, ne rămîn în minte, atunci cînd depănăm poveşti despre trecut?

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Primele poveşti ascultate. Prima carte răsfoită de tine însuţi. Un „acasă“ care părea etern şi fără griji. Primele nopţi dormite departe de părinţi. Jocurile străzii. Jucăriile pe care nu le-ai avut. Sau cele primite atunci cînd nu te mai aşteptai. Prieteniile pe care le credeai pe viaţă. Aromele bucătăriei şi miresmele anotimpurilor petrecute în vacanţe sau excursii. Clipele cînd prezenţa adulţilor era prea autoritară. Sau cînd, dimpotrivă, ai fi dorit-o eternă. Certurile dintre fraţi sau împăcările siropoase cu colega de bancă. Ce aveai voie să faci şi ce nu, în casă, pe stradă, în vizită. Ce reguli încălcai cu efecte dezastruoase, şi pentru ce greşeli căpătai iertarea definitivă. Ce personaje te-au făcut să evadezi din lumea reală şi