Ocupatia cea mai veche din lume, politica, reprezinta pentru Victor Ponta lungi prilejuri de analize. Si suferinte, pe cale de consecinta. Tanarul si degraba luptatorul presedinte socialist constata ca Puterea a alocat jumatate din banii distribuiti la final de an primariilor pedeliste, si moare de nervi.
Il inteleg. Poti sa dai tu din gura, sa demolezi guverne in fiecare emisiune, sa arati clasei muncitoare ca tagma imbuibatilor n-are nicio legatura cu norodul, decat ca privine din dansul si a uitat cum e acolo, n-ai niciun spor. Fara bani, "Bubi" scrie pe tine. Adica dai din coada, hamai pana-ti rupi laringele, si cam atat. Iar a doua zi o iei de la capat.
Pricep, insa, pentru prima oara, ca omul chiar e dispus sa puna osul la reformarea clasei politice pana o va transforma in cor bisericesc si cuviosii vor uita gresalele comise cu voie si fara de vooieee!
Adica pe cand statea el binisor in fruntea tineretului social-democrat si-si studia profilul ca sa intareasca gluma lui Adrian Nastase, pe care n-a perceput-o ca atare, constata ca guvernarea asa-zisului parinte spiritual (termenul merge si la doctrina de stanga, oricat m-as stramba, nu?) rastoarna sacul cu jucarii la parohii cu fata umana si spre firme tovarase si prietene.
Si ce-si zicea? Ca premierul ii sacrifica pe romanii care n-au votat primari de-ai lui - cam asta a spus si acum, vazand cum Emil Boc a expediat dintr-o iscalitura spre portocalii fonduri pentru drumuri, scoli si... biserici. Ca Dumnezeu e peste tot, nu numai la socialisti.
Si-i tinea drumul lui Nastase, ii batea obrazul si incerca sa-l convinga ca a castiga voturi cu ajutorul puterii de a distribui avutia tarii unde-l taie mintea si interesul e antidemocratic, e naspa rau, e de porc.
... Basca faptul ca Victor Ponta a dat-o in bara cu strategia cand l-a infierat pe actua
