A inceput cu parafrazarea celebrei “…un fleac, i-am ciuruit!” Atunci, la inceputul lui 2010, ne uitam toti lung unii la altii sa vedem pe cine si unde a nimerit. Glontul a ajuns, cateva luni mai tarziu, in mai, la tinta. Atunci am inteles pe cine pocnise. Era grasul din carca noastra. Grasul bugetar fusese doborat la pamant, dupa o viata de huzur, cu cele mai mari salarii din Europa si din lume. Venise timpul sa cunoasca si el austeritatea.
Ce a urmat a fost un adevarat carnagiu. Mame, nou-nascuti, batrani, elevi si studenti, someri, pensionari… pe scurt: a tras al dracului de bine, i-a nimerit pe toti. Noi, cei din privat, inca slabi, dar tinte vii in macelul general, ne consolam in fiecare zi ca mai rau de atat nu se poate. Si, totusi, zambiti! Maine poate fi chiar si mai rau. Nu e asta deja un succes al Guvernului?
Noi induram, ei ne sfatuiesc cum sa o facem. Noi rabdam, ei ne ureaza multa putere ca sa… nu sarim in gol. E simplu sa ai idei si sfaturi despre solidaritate cand conturile iti sunt pline, creditele se platesc singure, cand detii puterea si controlul asupra oamenilor din jurul tau si cand dirijezi miliardele de euro incotro iti place. Daca anul s-ar fi incheiat asa, ar mai fi fost cum ar mai fi fost. Ghinion. Nu au avut noroc.
Gestul si mai ales mesajul lui Adrian Sobaru, din Parlament, le vor atarna de gat mai greu decat o ghiulea. Oricat s-ar incorda, orice ar spune despre el, oricat de nebun, de chiabur sau vandut l-ar scoate masina de propaganda a partidului de guvernare pe Adrian Sobaru, gestul sau va ramane un simbol al revoltei celor care nu mai au putere sa rabde si sa suporte promisiunile si minciunile lor.
2010 a inceput si s-a sfarsit sub semnul ciuruitului. Daca rezultatele mult laudate deja de optimistul incurabil Boc nu vor aparea in curand, Guvernul si ministrii sai se pot pregati sa il ciuruiasca, la propriu de d
