Anul 2010 a ramas si el in urma. A fost un an pe care multi ar vrea sa il dea uitarii. Nu am sa ma alatur aici unui cor de bocitoare care au vazut numai partile sale rele. Dar nici nu o sa jubilez, ca unii guvernanti, de fericire ca Romania a mai inaugurat inca 10 kilometri de autostrada.

As fi fost tentat, la granita dintre ani, sa incerc sa mai uit din ce a fost rau in anul incheiat si sa privesc mai optimist spre noul an. Nu de alta, dar cu toata criza, am vazut din nou romani cu cosurile pline, luand cu asalt supermarketurile. Ar fi totusi indecent sa generalizam aceasta situatie. Nu toti romanii si-au umplut cosurile, asa cum nu tot ce s-a intamplat in acest an a fost demn de lauda.

Poate unul din domeniile in care parca timpul a stat in loc in modul cel cel mai evident, a fost cel al asistentei medicale.

Recentul accident al cunoscutului realizator de emisiuni TV, Serban Huidu, a readus in discutie, fie si tangential, cateva diferente esentiale care continua sa separe Romania de tarile civilizate.

Am vazut cum autoritatile medicale din Austria si-au demonstrat profesionalismul nu numai pe plan medical. Factorul emotional - si vorbim aici de trauma pe care o traiesc si cei apropiati pacientului - nu este niciun moment neglijata. Informatiile care razbat din spital nu o fac pe cai ocolite, ci in conferinte de presa in care fiecare lucru, este spus cu responsabilitate.

In cazul unui pacient care este in acelasi timp o persoana publica, si in occident presa este interesata de a afla cat mai repede noutati din interiorul unui spital. Dar regulile jocului sunt respectate. Iar daca ele sunt totusi incalcate, atunci cei care au gresit vor fi cu siguranta sanctionati.

Nu pot sa nu imi amintesc aici de un caz din Romania, in care o reporterita mai indrazneata ii intindea peste mana doctorului microfo