„Adevărul de Seară“ încheie serialul „Legendele Clujului” cu povestea tentativei marelui dramaturg de a se stabili în oraşul de sub Feleac. Dorind să scape de Capitală, în 1903, Caragiale a vizitat Braşovul, Sibiul şi Clujul înainte de a se muta în Berlin. Se spune că era aproape decis să rămână la Cluj.

În 3 septembrie 1903, cel mai mare scriitor român al momentului, Ion Luca Caragiale, a sosit pe neaşteptate la Cluj. „Era vorba, în secret, de o vizită de tatonare, ce venea să desăvârşească tentativele sale, începute încă din 1891, de a se stabili în Ardeal, ca într-un râvnit exil voluntar“, povesteşte eseistul şi istoricul Ion Vartic, în cartea „Clujul din cuvinte“. Caragiale a revenit, iarăşi, în 18 martie 1904. „Ca o subtilă coincidenţă, această a doua vizită a sa corespunde tocmai cu perioada în care primăria oraşului face preparativele de începere a construirii Teatrului Naţional“, continuă istoricul.

Între Braşov, Sibiu şi Cluj, a ales… Berlin

Ce căuta Caragiale în Cluj, în această margine de imperiu? Potrivit lui Vartic, el căuta un loc care să nu-i amintească de Bucureşti, „micul Paris“ şi nici de Mitică, „micul parizian“. („Mitică este bucureşteanul par excellence”, spunea autorul - n.r.). Caragiale căuta un loc cât mai „nefamiliar“. De aceea, spune Vartic, el a vizitat pe rând Sibiul, Braşovul, Clujul, decizându-se, însă, ofensiv şi radical, pentru… Berlin.

Caragiale luase legătura cu câţiva cunoscuţi de la publicaţia clujeană „Răvaşul“. Astfel, redactorii revistei au sărit ca arşi când au auzit vestea potrivit căreia clasicul s-ar putea muta la Cluj. Au încercat în diferite feluri să-i pregătească terenul aici şi erau aproape siguri că dramaturgul va sosi.

În 1905, Caragiale s-a mutat, însă, la Berlin. „În zadar au întors lucrurile pe toate părţile redactorii «Răvaşului», în zadar şi-au scormonit minţile să afle