În timpul facultăţii a croşetat zeci de modele vestimentare pentru studenţii români şi străini. Cu acul şi aţa crează costume populare foarte apreciate.

Dragostea Magdalei pentru crearea de costume populare sau orice alte obiecte tradiţionale are o poveste plină de semnificaţii. „Bunica maternă a rămas vădană şi a trebuit să crească şase copii, bunicul fiind plutaş pe Bistriţa. Noi suntem şase fraţi la părinţi, iar mama ne-a învăţat de mici să lucrăm cu acul. Aşa am început să fac broderii, lasetă". În vremea studenţiei, acul şi aţa i-au adus Magdalenei un plus de prosperitate, iar la cursurile lui Emil Constantinescu, fostul şef de stat, îşi aminteşte cum broda pe sub masă, iar un coleg lua notiţe de mineralogie după spusele profesorului. Vestea despre talentul ei de a broda s-a dus repede, iar toţi cei care vroiau mănuşi, fulare, veste, rochii, căciuli sau orice alt obiect tricotat, apelau la Magdalena. „Aveam bursă la facultate iar cu ceea ce lucram eu atât pentru studenţii români dar şi străini, mi-am asigurat un trai decent, scăzând povara de pe umerii părinţilor. Tot cu ajutorul acului şi aţei am cunoscut o doamnă care era casier la Opera Români. Când se stingeau luminile, mă lăsa să intru în sală şi aşa opera a devenit pentru mine ca un balsam al sufletului". Solistă în corul universităţii, Magdalena a avut o studenţie plină de farmec şi poveste. „Am învăţat cele mai frumoase colinde de Crăciun, călătorind ţara în lung şi-n lat", povesteşte.

Inginerul minier cu suflet de artist

După studenţie, Magdalena avea să-şi lege viaţa de ţinuturile Vâlcii, căsătorindu-se şi devenind inginer geolog la Intreprinderea Minieră Râmnicu Vâlcea, primul său loc de muncă fiind la Cataracte. „Cine bea apă din Lotru, nu mai pleacă niciodată, iau eu am băut din această apă, soţul meu fiind brezoian", povesteşte. În perioada cât a fost minier, Magdalena