Situatia de astazi ofera si un alt tip de oportunitate, una pe care pina acum am valorificat-o in prea mica masura. Este vorba de stimularea procesului de invatare sociala prin dezbatere publica, in primul rind in ceea ce priveste capitalismul si integrarea europeana - doua concepte cheie ale noii noastre realitati. Toata lumea a observat ca ele sint puternic corelate cu dinamica actualei crize. Capitalismul si integrarea europeana au reprezentat optiuni naturale pentru Romania dupa 1989, astfel ca incepind de la mijlocul anilor 1990 s-a creat un consens public suficient de larg pentru ca ele sa fie promovate cu o anumita energie. Din nefericire, nu aveam cum sa fim pregatiti pentru socul provocat de o criza mondiala atit de dura, la doar un deceniu dupa ce depasisem punctul de maxima intensitate al primeia, aceea a tranzitiei postcomuniste. Asa cum s-a intimplat si in cazul altor tari, in ultimii trei ani presiunile venite dinspre mediul international s-au conjugat cu propriile vulnerabilitati. Pare nepotrivit sa cautam consecinte pozitive ale adaptarilor la care a fost obligata societatea romaneasca, in perioada de criza. Au fost atitea drame individuale si colective, incit nu se poate vorbi cu detasare despre asa ceva. Poate ca in astfel de vremuri creste coeziunea la nivel de familie, poate si la nivelul micii comunitati, mai ales in mediul rural; si poate ca in intreprinderile private mici si mijlocii, in ciuda adaptarilor extrem de dure, criza a incurajat nu atit conflictul patroni-angajati, cit abordarea de tip "rezistam impreuna". Si ar mai putea fi enuntate citeva consideratii de acest gen. In plus, nu putem omite doua fapte fundamentale: Romania nu a alunecat in incapacitate de plata, iar sistemul nostru democratic, desi marcat de o acuta lipsa de performanta, nu s-a prabusit. Dar situatia de astazi ofera si un alt tip de oportunitate, una pe care pina acum