Anca Maria Botoi, tânăra pe care soarta a condamnat-o încă de la naştere, a reuşit să îşi înfrunte condiţia. S-a născut cu tetrapareză spastică piramidală care o ţine paralizată într-un scaun cu rotile şi din cauza căruia nu îşi poate folosi decât piciorul stâng, cu care a învaţat să scrie la calculator.

Anca Botoi s-a născut aproape moartă , ea a devenit captivă într-un corp aproape paralizat care nu îi dă voie să decât să gândească . Nu vorbeşte normal, nu se poate hrăni singură sau să îşi folosească mâinile şi picioarele. Deşi stă în căruciorul cu rotile pentru că boala care o chinuie încă de la naştere este îngrozitoare, Anca este o persoana lucidă, pragmatică şi dar mai ales, elevată, în gândire. Intervenţii chirugicale eşuate Cinci intervenţii chirugicale, două la şold şi trei alungiri de tendoane la picioare, toate eşuate, au condamnat-o să stea în scaunul cu rotile, nu oricum; la un unghi de 180 de grade, adică, să nu poată sta în şezut decât doar dacă este înhămată. Mâinile nu o ascultă aproape niciodată, cea stângă se mişcă non-stop, vorbirea îi este afectată, dar mintea îi este ageră, iar perseverenţa îi e pe măsură. În mintea unui om sănătos fizic încolţeşte iute ideea că un semen cu astfel de sechele trebuie inclus într-o categorie anume, şi tratat ca atare. A început şcoala la 15 ani A început şcoala la o vârsta când alţii sunt în anul întâi de liceu, la vârsta adolescenţei, pentru că boala şi intervenţiile chirugicale la care a fost supusă nu i-au dat voie să participe la cursuri. Ştie să scrie pe calculator de la 12 ani şi tot de la o vârstă fragedă lucrează alături de mama sa ca să îşi perfecteze cunoştinţele. Visează şi chiar a devenit de câţiva ani independentă de familie, pentru că zece ani lucrează alături de asistenta sa personală Maria, iar de un an jumătate este voluntar şi asigură secretariatul la Centrul de Zi pentru Persoane cu Dizabi