Sărbătorile şi obiceiurile populare de iarnă sunt grupate în preajma solstiţiului de iarna (20 decembrie-7 ianuarie).
Pentru comunitatea de până la începutul secolului al XX-lea, aceasta este perioada şezătorilor, întrucât, în nopţile lungi de iarnă, era vreme destulă pentru lucrul de mână, dar şi pentru distracţii. Aceasta era şi perioada când se cunoşteau flăcăii cu fetele, pentru a se căsători, după Bobotează.
Perioada este închisă de sărbători prefatate, atât Crăciunul, cât şi Boboteaza, acestea fiind intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. Toate acestea au funcţionat, de-a lungul vremii, ca momente independente de înnoire a timpului şi de început de an.
Locuitorii localităţilor din preajma Tecuciului, zonă ce la începutul secolului al XX-lea era numită „Judeţul Covurlui", alături de vrednicii lor păstori sufleteşti, respectă cu multă conştiinciozitate toate datinile şi obiceiurile moştenite din moşi-strămoşi, bucurându-se din plin de fiecare moment pe care îl aduce iarna.
