În vremuri în care la modă sunt ieşirile în cluburile de fiţe, tinerii din satele Buzăului încă râmân fideli obiceiurile moştenite de la străbuni. Ei se adună în serile geroase la „mers cu lucrul în sat", obicei moştenit din strămoşi.

Torsul caierului de lână, împletitul la andrele, cusutul pe pânză, împletirea biciurilor sau confecţionarea opincilor din piele sunt doar câteva dintre îndeletnicirile tinerilor de la sate în serile de clacă.

În nopţile geroase de iarnă, cei din Câmpia Bărăganului se adună la clacă, în casa unuia dintre ei, în jurul mesei plină cu mere şi gutui coapte, plăcinte din aluat nedospit, ţuică şi vin fiert. În timp ce cântă melodii vechi pe care le-au învăţat de la bunici, fetele lucrează la andrele, cos pe etamină sau ţes la război, iar băieţii fac biciuri, hamuri sau opinci din piele.

Corina Anghel are 18 ani şi este din comuna Smeeni. De la 10 ani a învăţat să lucreze la andrele sub atenta supraveghere a bunicii. Dacă la început mişcările îi erau stângace şi nu ştia că facă decât bentiţe şi doar câteva modele, acum a ajuns să lucreze pulovere, veste şi şosete de lână cu modele foarte complicate.

"Nu este greu să lucrezi, mai ales că acest lucru pe mine mă relaxează foarte mult. Îmi trebuie lână şi andrele iar în câteva zile haina este gata. Lâna o am acasă, de la oile noastre, se spală, se usucă, se scarmănă, se toarce şi este gata de lucrat", ne-a spus Corina Anghel.

Fata şi alţi tineri de vârsta ei au preluat obiceiul de la strămoşi şi continuă să participe la clacă sau, cum se spune la Smeeni, "să mergă cu lucrul în sat". Este felul lor de a se distra şi în acelaşi timp duc mai departe tradiţia moştenită.

"Noi aşa am pomenit în sat la noi. Şi mama şi bunica merg cu lucrul în sat, dar şi noi primim acasă, când ne vine rândul. Ne adunăm cu toţii, cântăm, mâncăm ce ne-a pregătit gazda şi lucrăm. La sfârşi