Obiceiurile de Anul Nou au reprezentat întotdeauna tradiţii respectate de români. Într-un document păstrat la Arhivele Naţionale Alba, un elev din clasa I povesteşte într-un extemporal obiceiuri din zona Cugirului, din anul 1943.

Mircea Popa, elev în calsa I în anul 1943, descrie cu cuvinte şi expresii proprii obiceiuri locale, prilejuite de schimbarea anilor, în lucrarea de control de la şcoală. Fragmentele sunt dintr-un document ce provine din fondul „Parohia greco-catolică Cugir” de la Arhivele Naţionale Alba:

„Nu ştiu cum sunt alţii de prin alte părţi, dar eu şi cu toţi băieţii de la noi multe mai făceam în seara de Anul Nou. Ne pregăteam dinainte cu trei săptămâni. Cu sosea seara de Anul Nou şi de cum însera, începeam a ieşi cu bice, buciume, clopote şi făceam o gălăgie de ţi se scula păru în cap. Acum de vreo câţiva ani a început a umbla şi pe la noi cu pluguşorul şi cu buhaiul şi frumos mai este când spune versul pluguşorul.

Feciorii merg la şezătoare unde sunt adunate fetele şi acolo pârjolesc păr de porc, se vrăjesc… zic ei cum va fi bărbatul sau nevasta fiecăruia…. Se pun sub mai multe farfurii pâine, sare, inel, leu, cărbune, piptene, acela care găseşte pâinea, leul sau inelul va fi foarte bogat, iar acel ce găseşte sare, cărbune, peptene, va fi sărac de tot.

Fetele pe gunoi şi în care parte aud câini lătrând, în partea aceea se vor mărita. Mai merg pe la coteţele porcilor, unde strigă la porc, iar dacă grohăie e semn că se vor mărita în anul acela. Şi mai fac fetele încă multe obiceiuri deale lor.

Femeile pârgălesc ovăz şi îl dau la găini ca să ouă tot anul. Flăcăii ieau porţile dela oameni şi le ascund în glumă.

Când e pela orele 12 se bagă la biserică unde se face slujba pentru închiderea anului şi pentru începerea noului an. După iese dela biserică se duc fiecare pe la casele lor.

De dimineaţă e