La opt zile de la venirea sa pe lume, pruncul Iisus a fost tăiat împrejur, pe de o parte pentru ca să împlinească legea, iar mai apoi pentru a astupa gura ereticilor care ar fi putut spune mai târziu că Domnul nu a luat fire omenească. Praznicul închinat Mântuitorului Iisus Hristos aminteşte de primul „act religios”, prima „iniţiere religioasă” a nou-născutului. Ritualul religios al tăierii împrejur a fost legiferat de Moise în amintirea izbăvirii evreilor din robia egipteană. În cadrul ritualului nou-născutul primea un nume, iar Mântuitorul l-a primit pe-al Său, Iisus, care înseamnă: „Dumnezeu este mântuirea”.
În toate bisericile, în ziua Sfântului Vasile cel Mare, la sfârşitul Sfintei Liturghii se citesc nişte rugăciuni speciale, numite molitve. Molitvele se rostesc de ierarh sau preot şi, în general, persoanelor care sunt stăpânite de demoni. „Să fugim de acest păcat nesuferit. Invidia este învăţătura şarpelui, născocirea demonilor, sămânţa duşmanului, arvuna iadului, piedica evlaviei, cale spre gheenă, lipsire de Împărăţia cerurilor”, astfel spunea Sfantul Vasile cel mare, cel născut la 1 ianuarie, cel mai iubit şi puternic dintre sfinţi. Acesta s-a născut în anul 330 (după alţii 329) în Cezareea Capadociei. Sfântul Vasile a luptat alături de Sfântul Atanasie al Alexandriei împotriva ereziilor ce au tulburat Biserica în secolul al IV-lea. A fost frate cu Sfântul Grigorie de Nyssa şi bun prieten cu Sfântul Grigorie de Nazianz. Împreună sunt numiţi „Părinţii Capadocieni”. Numele său, ce vine din grecescul basilios, „împărătesc”, este, alături de Ioan, printre cele mai populare purtate de creştini. Marele Sfânt Vasile a păstorit Biserica lui Dumnezeu 8 ani, 6 luni şi 16 zile.
Familia sa a rămas renumită pentru spiritul său creştin, care a dat Bisericii mai multe personalităţi, printre care şi sfinţi. Vasile şi Emilia, părinţii săi, proveneau din fa
