Sambata la pranz, am ascultat, prin Eurovision, concertul de 1 ianuarie al Filarmonicei din Viena. De peste o jumatate de veac, Austria inaugureaza noul an cu muzica familiei Strauss, transmisa altadata la radio, ulterior la televiziune, in toata Europa, pe toate continentele.
Nici Ceausescu n-a indraznit sa spuna nu. A dat liber concertului vienez, pe care l-am ascultat an de an. Cum sa nu dai liber, cand Austria a reusit sa-si faca brand dintr-o manifestare de cultura clasica in plina epoca nonconformista?
Viena - capitala muzicii si a florilor
Cadrul adecvat este o superba sala de concerte, o prestigioasa orchestra, un renumit corp de balet, dirijori de renume international, peisajul urban vienez si un prestigiu care traieste neintrerupt, fara sa recurga la obisnuita si obositoarea pauza de publicitate.
Lupta pentru obtinerea unui bilet in perspectiva anului nou 2011, la preturi care ajung pana la 970 euro per bilet nu s-a declansat numai la Viena.
Fireste, eforturile nu lipsesc. Sala trebuie impodobita cu 30.000 de flori proaspete, aduse cu avionul din San Remo, pe care o armata de specialisti le monteaza in ornamente artstice, iar bagheta o manuieste de fiecare data alta mare somitate a lumii. N-a lipsit nici regretatul Herbert von Karajan.
Pentru prima oara, dupa multi ani, de randul acesta a dirijat chiar un austriac, nume de prestigiu mondial, noul director artistic al Operei vieneze. Repertoriul a stiut sa alterneze piesele indragite deja, cu altele noi, partituri mai putin cunoscute, nu numai ale celor din familia Strauss, menite sa se constituie in surpriza de anul nou.
Faimoasa "Dunarea Albastra" si "Marsul Radetzki" incheind ca de fiecare data concertul, au lasat totusi o nota aparte prin interpretare, devoaland personalitatea dirijorului.
Milioane de telespect
