Perioada Sarbatorilor este a bucuriei de a fi impreuna cu cei dragi si a bilanturilor relationale. Cei mai multi ne simtim bine cu altii, cu accentul pe simtim, adica ne saturam bine, ne cherchelim, bucuria sarbatorilor fiind mai ales una a satisfacerii poftelor si a unor dorinte pentru care nu prea avem timp, sau nu ni le permitem decat de Sarbatori.
Relatia cu ceilalti este mai putin importanta, starea de bine vine in primul rand din "dezmatul" pe care ni-l permitem. Consumul mare in aceste perioade confirma acest lucru.
Dar sunt si oameni care traiesc stari depresive, din cauza lipsei de sens a unei vieti fara relatii profunde, uneori cu accente atat de acute incat ajung chiar la gesturi extreme. Ei simt cel mai clar nevoia unui leac impotriva singuratatii, pentru ca nu pot pune altceva decat relatiile reale in locul ei.
Teoretic, solutia este simpla, teologii spun ca iubirea desavarsita si depasirea autentica a singuratatii a fost data omenirii prin Iisus Hristos. Prin Duhul Sfant este construita comunitatea Bisericii in care nimeni nu mai este singur.
Teoria ca teoria, insa practica ne omoara. In cate biserici, indiferent de confesiune, relatiile sunt traite pana la nivelul depasirii singuratatii? Pentru multe nici nu mai conteaza relatia intre semeni, ci doar o relatie de tip sentimental cu Dumnezeu. Bisericile sunt tot mai slabe, comuniunea este simtita tot mai putin, dar nu pentru ca solutia nu functioneaza, ci din cauza faptului ca nu poate fi inteleasa. Si nu este atat vina teologilor, cat a intregului sistem social, care ii afecteaza si pe ei.
Omul copy/paste
Omul trebuie sa faca astazi fata zilnic unui numar de provocari pe care stramosii nostri le traiau in cateva luni sau chiar intr-o viata intreaga. Ei nu interactionau decat foarte rar cu persoane necunoscute, stiau tot timpul ce au de fa
