Telegramele ambasadorilor americani dau seamă nu atât de realitatea obiectivă din ţările în care sunt acreditaţi, ci de realitatea lor subiectivă.
Înainte de debutul campaniei, artileria publicitară a Stângii Radicale mondiale ne-a prevenit că dezvăluirile Wiki Leaks vor constitui un şoc apocaliptic. Acum, când numeroase documente au fost postate pe website, preluate de un cartel de ziare occidentale şi comentate de mai toată presa lumii, sentimentul general se poate traduce prin exclamaţia: Doar atât!? Pentru că, la o privire rece, lipsită de tresăriri senzaţionaliste, vom observa că:
1) Documentele sustrase nu sunt Top Secret, ci doar Confidenţiale.
2) Documentele nu aparţin CIA, instituţia care a făcut şi face adevăratele jocuri murdare ale SUA, ci Departamentului de Stat.
3) Documentele sunt o secţiune prin trăncăneala superficial criptată dintre Departamentul de Stat şi ambasadorii americani.
Pe măsură ce noi şi noi documente erau scoase de sub tejghea şi puse pe taraba mediatică, mulţi s-au apucat să profeţească proporţiile loviturii primite de Statele Unite ale Americii. Atât de convinşi erau aceştia că Rebelul IT Julien Assange va administra SUA un upercut încât se vorbea deja de un nou 11 septembrie 2001. Au trecut zile, nopţi, ba chiar şi săptămâni de la debutul războiului asumat de Wiki Leaks. America a rămas în picioare. Ba, mai mult, America îşi continuă misiunea sa de Jandarm al Satului Global cu aceeaşi ardoare ca înainte. Niciun stat, mai mare sau mai mic, dintre cele din care ambasadorii americani au trimis la Washigton telegrame răutăcioase, n-a declarat război Americii. Niciun stat n-a rupt relaţiile diplomatice cu SUA. Cum se explică acest fenomen? Foarte simplu.
Wiki Leaks a pus mâna pe telegrame trimise Departamentului de Stat de ambasadorii americani la post în diferite capitale ale lu