Cristina iubeşte foarte mult copiii şi spune că este pasionată de ceea ce face chiar dacă nu este motivată din punct de vedere financiar.

Şi-a dorit să ajungă învăţătoare încă de mică. „Învăţătoarea mea m-a făcut să îndrăgesc această meserie. Mi-aduc aminte că îi corectam caietele sorei mele care era mai mare. Şi pe urmă trebuia să se ducă la şcoală să explice cine i-a pus note pe caiet. Dacă îmi plăcea aspectul, îi dădeam zece, dacă nu, mai scădeam", spune Cristina Georgescu. A dat examen la Liceul Pedagogic, iar până în 2002 îşi luase toate gradele. În 1991, a intrat pentru prima dată într-o sală de clasă.

Tremura în faţa copiilor

„Trei ani am predat în mediul rural, la Vărbila. La prima oră pe care am ţinut-o în faţa copiilor îmi tremurau şi mâinile şi picioarele, dar după aceea m-am acomodat repede", povesteşte învăţătoarea.

Cristina a rămas cu o impresie frumoasă din primii ani de predat la clasele mici: „Oamenii erau simpli, dar politicoşi. Ei încă mai cred că biserica şi şcoala reprezintă temeliile unui sat, iar acest lucru îi determină să fie respectuoşi".

De-a lungul anilor, Cristina a participat la mai multe cursuri de perfecţionare în străinătate, de unde a preluat diferite metode didactice pentru a-i determina pe cei mici să vină cu drag la şcoală. „De la o şcoală de muzică din Germania m-am inspirat în privinţa clopoţelului cu ajutorul căruia fac linişte în clasă. Acolo exista un instrument de percuţie folosit pentru a-i face pe copii să nu mai vorbească în timpul orelor".

Îi recompensează pe micuţi

O altă metodă folosită de Cristina pentru a-i disciplina pe cei mici este operaţiunea „broscuţa". „Avem leul cel isteţ, elefantul şi broscuţa care corespund calificativelor foarte bine, bine şi suficient. La trei broaşte puse pe caiet, se pleacă în altă clasă şi avem deja doi pretendenţi", spune învăţătoare.

Cris