UE este privită cu neîncredere şi din exterior – de către statele emergente –, şi din interior – de propria populaţie, care devine tot mai eurosceptică.

La sfârşitul lunii noiembrie 2010, dl. Herman Van Rompuy, preşedintele Uniunii Europene, afirma că suntem într-o „criză de supravieţuire", iar dacă liderii europeni o vor gestiona greşit şi vor admite căderea zonei Euro, înseamnă că vor distruge Uniunea Europeană. Imediat au şi apărut predicţii despre „dezintegrarea europeană". O lună mai târziu, acelaşi domn Van Rompuy ne-a vestit că Uniunea Europeană a ieşit din recesiune (desigur, în termeni globali, căci România, de exemplu, continuă să fie în recesiune). Această trecere rapidă de la pesimism la optimism şi invers s-a întâmplat de mai multe ori în 2010.

O recentă previziune a UNCTAD (Conferinţa pentru Comerţ şi Dezvoltare a Naţiunilor Unite) ne aduce pulsul la „normal", spunând că, în 2011-2012, PIB-ul zonei Euro va fi în stagnare, în comparaţie cu 2010 (1,3% în 2011; 1,7 în 2012).

Acelaşi organism al ONU spune despre creştere că va fi mai înceată în sud-estul Europei şi mai mică în acele ţări europene în care tăierile fiscale drastice şi creşterea şomajului diminuează consumul intern. Şi mai trebuie să arătăm că există în UE ţări care, în parte datorită răspunsului adecvat la criza structurală, sunt în poziţia de a beneficia, în 2011, de pe urma redresării globale (în mod deosebit Germania, dar şi statele nordice şi chiar unele economii din Europa Centrală).

Se adânceşte euroscepticismul

În timp ce liderii politici europeni şi guvernele statelor membre au dat semnale optimiste, la sfârşitul anului 2010, cetăţenii europeni s-au afundat într-un scepticism şi mai accentuat. Intervievându-şi cititorii, în urmă cu câteva zile, „The Guardian" a constatat că 71,4% din respondenţi nu aveau percepţii optimiste. Iar un „Eurobarometru" (o