Italia şi economia ei sunt pe buza prăpastiei. Totuşi, „berlusconismul“ e în floare şi se răspândeşte şi dincolo de graniţele ţării. Adam Michnik, fost membru al sindicatului Solidaritatea, avertizează că tinerele democraţii est-europene trebuie să se teamă de „berlusconism„, la fel ca şi de „putinism„.

Ultima victorie a premierului italian Silvio Berlusconi, decan de vârstă printre liderii europeni (74 de ani), care în această iarnă a reuşit să treacă „la mustaţă" de o nouă moţiune de cenzură prezentată în Parlamentul de la Roma, stârneşte reacţii controversate.

Ecourile depăşesc cu mult graniţele Italiei şi ar trebui să dea de gândit opiniei publice din întreaga Europă. Mai ales dacă se ia în considerare contextul socio-economic din Peninsulă, care nu promite scenarii pozitive pentru următorii ani.

Potrivit ultimelor statistici, Italia este de-a dreptul codaşa Uniunii în domenii-cheie şi va influenţa, inevitabil, mersul lucrurilor din întreaga Europă. Pornind, cel mai probabil, de la ţările mai sărace de pe Vechiul continent, strâns legate de investiţiile Italiei, ca de pildă România.

Scenarii negative

Scenariile sunt destul de sumbre în special pe plan economic şi nu degeaba în fiecare săptămână sindicatele ies în stradă pentru a protesta faţă de reformele sau lipsa lor în anumite domenii.

Până şi oamenii de afaceri italieni au lansat un apel fără precedent, susţinând că reformele există doar pe hârtie, PIB-ul este în cădere liberă, iar şomajul este în creştere, afectând mai ales tinerii. (Unu din cinci tineri italieni nu are o slujbă, iar unu din doi are un loc de muncă temporar).

„În concluzie, ţara îşi va reveni cât de cât din criză cel mai devreme peste cinci ani, urmând ca în 2020 să revină la un nivel modest", se arată într-un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economic