Ce ne va aduce 2011 este destul de previzibil: nimic din ceea ce urmează să se întâmple nu este neîntâmplat. Planul l-a enunțat deja premierul Boc (chiar dacă nu-i aparține și s-ar putea foarte bine să nu-l includă): vom traversa criza, vom ieși din recesiune și vom câștiga alegerile din 2012. Simplu.
Tehnic, planul ăsta, aparent hazardat, satisface rațiunea de a fi a oricărei mașinării de partid: să câștigi voturi și scrutinuri, indiferent cum, pentru ca, odată ajuns la putere, să te folosești de ea, în orice mod, ca să-ți îndopi clientela, cu orice preț, și să slăbești opoziția, prin orice mijloace. Evident, miroase greu, a lipsă de scrupule, dar ceea ce contează este eficiența politică.
Cum frumos zicea Gilbert Bécaud, l’important c’est la rose. Iar în chestiunea asta, actualul partid de guvernământ a spulberat toate recordurile. Până și un partid-stat ca FSN-ul mai pierdea oportunități, probabil pentru că era ținut de o ideologie (bună, proastă, orice sumă de principii te încurcă inevitabil și are costuri). Secretul eficienței acestei guvernări, deci: se concentrează asupra unui unic proiect politic, nu se complică în proiecte economice, sociale, culturale, morale etc. Poate, cu excepția listei de „centuri ocolitoare“, declamată cu talent și zel, ca la serbarea școlară, de premierul Boc.
Programul economic al guvernării curente este, ca urmare, minimal și se traduce printr-un obiectiv (plata pensiilor și a salariilor), o politică (executarea acordului cu FMI), și o activitate (colectarea veniturilor la bugetul de stat). Conflictele dintre cele trei componente, permanente și brutale, sunt gestionate prin soluții deja verificate, care se vor aplica și în 2011, eventual și după alegerile din 2012: curba de sacrificiu, arieratele, alba-neagra statistică, haiducia fiscală. În 2012, an electoral, în uz va fi doar alba-neagra.
Celui dintâi m
