Nu mă număr printre cei care se revoltă că demnitarii umblă cu elicopterul. Nu suntem nici primii, nici ultimii de pe planeta asta prost făcută care plătesc, odată cu impozitele, călătoriile cu titlu de urgenţă ale aleşilor şi numiţilor. Doar că, la noi, din păcate, excepţiile se transformă-n reguli.

Fie că ne place, fie că nu, Traian Băsescu este preşedintele României. Calitate (oficială) în care se bucură de o sumedenie de privilegii: casă, transport, vacanţe, toate gratuite, pază militarizată şi multe altele, pe care nu le mai enumăr din lipsă de chef. Când are treburi de stat, nu mi se pare nimic deplasat că zboară cu elicopterul. Şi Sarkozy, şi Obama, şi Putin, şi mulţi alţii o fac. Însă întoarcerea de la şpriţul de Revelion, pe care l-a petrecut (între alţii) alături de un parvenit ca Gabi Oprea, probabil fiindcă Moş Teacă ştie bine treaba cu mizanplasu şi cu turnatul de sus al şpriţului, zău dacă mi se pare vreo urgenţă statală.

Şi dacă, prin absurd, l-ar fi chemat subit la Bucureşti treburile naţiunii, modul în care a procedat, luând elicopterul de pe marginea unei şosele de necirculat, relevă o atitudine de neam prost. Dacă ai olecuţă de şorici, nu te ridici la cer, a sfidare, pe banii lor, din mijlocul celor pe care-i îndemni public la austeritate şi solidaritate şi pe care-i anunţi că urmează un nou an de privaţiuni. Nu mă număr printre cei care se revoltă că demnitarii umblă cu elicopterul. Nu suntem nici primii, nici ultimii de pe planeta asta prost făcută care plătesc, odată cu impozitele, călătoriile cu titlu de urgenţă ale aleşilor şi numiţilor. Doar că, la noi, din păcate, excepţiile se transformă-n reguli.

Fie că ne place, fie că nu, Traian Băsescu este preşedintele României. Calitate (oficială) în care se bucură de o sumedenie de privilegii: casă, transport, vacanţe, toate gratuite, pază militarizată şi multe alt