2011 va fi pentru români - mai mult decât pentru celelalte naţiuni ale UE, conduse de guverne profesioniste şi dedicate interesului propriilor popoare - un an decisiv. Politica năucă, fără orizont şi fără soluţii realiste, a Cabinetului Boc şi a şefului de fapt al acestuia, Traian Băsescu, nu mai poate continua ca atare. Am încheiat 2010 sub semnul tăierii dramatice a veniturilor populaţiei şi al împrumuturilor externe înrobitoare şi distructive în perspectivă. Sub semnul cheltuirii nesăbuite, chiar marcate de corupţie materială şi politică, a banului public. Sub semnul proliferării fără precedent a clientelismului. Ca o ţară nedemocratică, cu accente totalitare. Ca un stat supus altor comandamente decât intereselor vitale ale cetăţenilor săi, un stat căruia însuşi preşedintele său îi neagă caracterul social garantat de Constituţie.
Zilele trecute, nu comentatori români nesupuşi virusului portocaliu, ci o prestigioasă publicaţie britanică, Financial Times, aprecia, într-o analiză rece, că România face - prin măsurile de o austeritate inimaginabilă, prin erodarea brutală a nivelului de trai - obiectul unui experiment al FMI şi al altor instituţii financiare internaţionale, spre a se vedea care este gradul de suportabilitate a unui popor şi a se stabili astfel, pe seama românilor-cobai, o “reţetă” şi pentru alte state, occidentale, care ar intra într-o criză economică profundă. Nu ştiu dacă Guvernul e deliberat complice la un asemenea experiment cinic. E evident însă că pragul suportabilităţii populaţiei a fost atins şi depăşit cu costuri dramatice, chiar tragice. 2011 va fi un an decisiv. Pentru guvernanţi, dar mai ales pentru oamenii ţării, care le-au permis prea multe acestor guvernanţi rupţi de popor.
