Citesc cu surprindere care ar urma să fie Riposta României la dosarul Schengen. Aflăm de la ministrul de externe că am putea condiționa intrarea Croației în Uniunea Europeană de impunerea unui Mecanism de Cooperare și Verificare și pentru această țară. Dacă noi avem, de ce să nu aibă și ei? spune ministrul de Externe. Ba, mai mult, dacă ne supărăm, poate nici nu mai acceptăm Mecanismul ăsta, că noi am făcut progrese în reforma sistemului judiciar, așa că nu mai merităm ghiuleaua asta de picior.
Din nou se vede ce greșeală imensă au făcut cele 25 de state din UE atunci când ne-au primit, pe noi și pe bulgari, fără ca toate criteriile să fie îndeplinite. Au crezut că un Mecanism de Cooperare și Verificare va fi suficient pentru a ne ajuta să scăpăm de corupție și pentru a avea un sistem judiciar performant. Problema este că România nu vrea să fie ajutată și, odată văzută cu sacii în căruță, adică în UE, și-a continuat vechile obiceiuri de corupție. Ați văzut vreun dosar finalizat? Vi se pare că justiția funcționează mai bine în România? Ridzi nu a fost un fel de Năstase 2? Dar acum UE nu prea mai are ce mare lucru să ne facă, Mecanismul fiind un fel de frecție la picior de lemn, așa că ne apucăm să șantajăm cu intrarea Croației în Uniune.
Alt aspect asupra căruia atrage atenția ministrul de Externe este faptul că Franța și Germania au trimis scrisoarea în care cer amânarea intrării României în Spațiul Schengen Comisiei, nu Consiliului, cel care va decide asupra problemei. “Destinatarul e greșit” – spune ministrul. Nu cred. Destinatarul este mai mult guvernul României și opinia publică, decât Comisia. În cele din urmă, Franța și Germania nu trebuiau să trimită nicio scrisoare. Era suficient să voteze în Consiliu împotriva intrării României în spațiul Schengen, pentru ca noi să rămânem pe dinafară. Scrisoarea e un avertisment public.
Dar România func
