Două rase de animale „made in Romania” au intrat în conservare genetică – merinosul de Cluj la noi în ţară, iar porcul de Bazna în Germania. Nici bivolul românesc nu prosperă în ţara care i-a dat nume.

Populaţia de merinos de Cluj mai numără aproximativ 400 de exemplare. Dispariţia acestei rase poate fi considerată un paradox, într-o ţară care de patru ani este pe locul I în Europa la efectivele de ovine, dintre ţările exportatoare de animale destinate sacrificării. Tototdată, România este pe locul III în Europa ca efective de oi: 9,2 milioane de capete. „România asigură 5% din producţia mondială de lapte de oaie şi 20% din producţia europeană. Însă peste 90% din efectivele actuale sunt formate din rasa ţurcană“, explică Stelian Dărăban, conferenţiar la Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj, specialist în creşterea ovinelor şi caprinelor.

În timp ce ţurcana este crescută pe scară largă de ciobanii români, fiind o rasă rezistentă, alte feluri de oi au pierdut teren. Aşa este şi merinosul de Cluj, din care mai există doar 400 de exemplare, varietatea raţca a rasei ţurcană, din care mai sunt vreo 2.000 de capete sau merinosul transilvănean, cu 15.000 de capete.

Ultimele mioare merinos de Cluj

Rasa merinos de Cluj s-a format din încrucişarea ţurcanei albe de Sibiu cu merinosul transilvănean. „A început formarea ca rasă între 1956 şi 1958. A durat 30 de ani omologarea ca rasă şi certificarea cu brevet de invenţie. În 1988, colectivul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) condus de profesor dr. ing. Augustin Pop şi profesorul dr. Eugen Meseşan a reuşit acest lucru“, precizează Stelian Dărăban. Caracteristicile oii merinos de Cluj sunt lâna foarte fină, iar talia corporală este mijlocie spre mare.

Ultimele 400 de exemplare din această rasă, dintre care 300 femele, se găsesc la staţiunea didactică a USAMV. „