Reporterii Adevărului de Seară din Brăila au făcut diferenţa prin articolele lor în anul trecut. Sunt reportaje care au atras atenţia publicului - dovadă stau miile de accesări de pe site-ul braila.adevarul.ro, materiale jurnalistice care au adus comentarii interesante pe site, articole care au punctat un fenomen, au dat tuşe noi Oraşului cu salcâmi. Vedeţi în continuare câte dintre aceste articole.
MĂRTURII DE DUPĂ GRATII
Puşcăriaşii-actori nu fluieră când vor să fluiere
N-au participat la dineul de după premiera din 26 martie, fiindcă gardienii i-au săltat şi i-au dus val-vârtej la închisoare
Doi dintre infractorii care au fucat în „Eu când vreau să fluier, fluier", încarceraţi la Penitenciarul pentru Minori şi Tineri din Tichileşti- Brăila, rup tăcerea.
Găgenel Şerban Ţicu, de 21 de ani, alis Nepotul, şi Constantin Mihai Ilaşcu, de 20 de ani, din rolul Deţinutului Numărul 4, au devenit „vedete" după ce au jucat în film şi chiar s-au obrăznicit, spun cadrele închisorii. Sunt nemulţumiţi fiindcă au ratat recepţia de după premieră. Povestesc cum a rămas producătorul cu platoul de prăjituri în braţe, pe când ei erau urcaţi cu „mascaţii" în maşină cu destinaţia Jilava, via Tichileşti.
„Am ieşit în curte, când au venit supraveghetorii şi ne-au zis să stingem ţigările şi să venim cu ei. Am crezut că mergem la prăjitură şi suc. Dar, de unde?! Când se bea şampania, noi eram la puşcărie deja", ne-a povestit Ilaşcu.
"Am trăit trei zile"
„Am rămas cu pozele şi amintirile. Şi cu prietenii. Am trăit. Timp de trei zile. Eu atât am jucat. Am fost natural, am făcut ceea ce fac de obicei în puşcărie. Nu m-am chinuit deloc", povesteşte Găgenel Şerban Ţicu.
Cea mai „faină" fază a fost- adaugă Ţicu- atunci când i-a dat o palmă lui Silviu peste fund. „Şi i-am zis: De azi eşti bulangiul meu! Eu apar în mul
