Adoptată pe 7 decembrie 2010, cu 226 de voturi ”pentru”, 17 ”împotrivă” și 9 abțineri, promulgată de președintele României pe 20 decembrie și publicată în Monitorul Oficial pe 28 decembrie, Legea de modificare a Legii 51/1995, referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat conține o prevedere care sfidează bunul-simț.

Astfel, conform noilor modificări, parlamentarii, primarii, şefii de consilii județene care sunt avocaţi stagiari pot deveni avocaţi definitiv, fără a mai da examenul naţional de definitivat, la fel ca ceilalţi candidaţi. Dispoziția, care a trecut întregul proces legislativ cu sprijinul (și votul) politicienilor de toate culorile, este atât discriminatorie (față de cei care sunt obligați să susțină examenul de definitivat), cât și de două ori jignitoare.

Pe de o parte, această lege instituie un privilegiu în favoarea politicienilor de carieră. Pentru că funcțiile de parlamentar, primar ori președinte de consiliu județean sunt obținute prin vot popular (nu prin promovarea unor examene de competențe juridice), iar dacă ne amintim doar de votul dat ”după deget” în Parlament (degetul șefului de grup parlamentar) putem să ne dăm seama ce ”competențe” dobândesc politicienii pe perioada exercitării mandatului.

Pe de altă parte, dispoziția în discuție nu doar că instituie un privilegiu, ci se înscrie în lungul șir al legilor ”cu dedicație” adoptate de parlamentarii români în ultimul timp. De la articolul din Legea salarizării unice, menit să salveze clientela de partid, la cele din Legea educației, care restrâng puterile senatelor universitare și ale rectorilor pentru a salva sau a crea posturi pentru cadrele înregimentate politic, aceste dispoziții ”cu dedicație” vizează întotdeauna anumite persoane în mod expres. Iar dispozițiile ”cu dedicație” trec, de cele mai multe ori, neobservate, pentru că de ele beneficiază membri/ cl