Câteva indicii care, în contextul crizei mondiale, mă fac să cred că ne aşteaptă vremuri grele.

Să începi anul cu un editorial optimist, mă îndemna deunăzi o prietenă de la Cluj. Sub argumentul irefutabil că s-or fi săturat şi cititorii noştri de atâtea ştiri negative, de analize care dau cu minus şi de comentarii negre-n cerul gurii. Poate că oamenii au nevoie, spunea ea, de-o vorbă caldă, de-o încurajare, de-o urare. Aşa o fi, zic, dar realitatea nu ne dă, din păcate, prea multe motive de optimism.

Apar atâtea veşti proaste la orizont încât rişti să fii luat de nebun dacă îndrăzneşti să le promiţi oamenilor că va fi bine când ei ştiu, pe pielea lor, cât e de rău. Câteva pronosticuri se adeveresc deja înainte să ne fi trezit din aburii revelionului. De la 1 ianuarie s-au mărit accizele la carburanţi, astfel că preţul abia umflat al benzinei şi motorinei va sări iarăşi în aer. Urmează alte majorări de taxe şi, previzibil, o scumpire de circa cinci procente la alimentele de bază.

Analiştii îl contrazic pe actualul premier Emil Boc, al cărui discurs pe final de 2010 mustea de speranţe pentru 2011, şi ne asigură că situaţia nu va fi deloc roz. În ciuda anunţatei creşteri economice de 1,5%, Guvernul nu se va descurca fără să umble la nivelul impozitelor sau fără un alt împrumut de la FMI. De asemenea, vor continua tăierile din aparatul bugetar, rata şomajului va rămâne ridicată şi se prefigurează noi proteste sindicale. Sunt numai câteva indicii care, în contextul crizei mondiale, mă fac să cred că ne aşteaptă vremuri grele. O îngrijorare ar trebui să ne provoace şi recenta reacţie a Germaniei şi Franţei care au cerut oficial Comisiei Europene să amâne intrarea României în spaţiul Schengen. Miniştrii de Interne ai celor două ţări au invocat „carenţele" legate de securitate şi justiţie şi „deficienţele" în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii or