Curtea Constituţională trebuie să se pronunţe marţi, 4 ianuarie, asupra legii educaţiei. În aşteptarea verdictului, ne reamintim că în 2010, instanţa a arbitrat zeci de cauze, multe după standardele internaţionale, din cauza lipsei dialogului politic dintre Putere şi Opoziţie.
Toate legile importante din 2010 au ajuns pe masa judecătorilor de la Curtea Constituţională. Instituţia şi-a făcut astfel simţită puterea foarte pregnant anul acesta şi a deranjat întreaga clasa politică. Verdictele de neconstituţionalitate a reducerii pensiilor cu 15% şi recalcularea pensiilor magistraţilor l-au iritat profund pe preşedintele Traian Băsescu. Aşa se face că într-o intervenţie publică, şeful statului a vorbit despre Curtea Constituţională ca despre o "instituţie penibilă", pentru că deciziile judecătorilor "au interferat masiv" politica economică a Guvernului.
La rândul ei, Opoziţia s-a declarat deranjată de o parte dintre verdictele Curţii. Întâi, modificările aduse regulamentului Camerei Deputaţilor, care permiteau înfiinţarea grupului parlamentar al independenţilor. Apoi, decizia extrem de controversată, care a permis Guvernului să continue procedura de asumare a răspunderii pe legea educaţiei, motiv pentru care - spuneau liberalii prin vocea senatorului Puiu Haşotti - ar trebui limitat rolul Curţii Constituţionale la a da avize consultative, rolul de legiferare avându-l doar Parlamentul.
Până la o eventuală modificare a Constituţiei în acest sens, Opoziţia se foloseşte de Curte. Contestaţiile curg şi astfel se întârzie punerea în aplicare a unor legi, iar declaraţiile politice de după pronunţarea verdictelor Curţii se bucură de mediatizare.
Exact aşa s-a întâmplat zilele trecute : deciziile Curţii Constituţionale dezamăgesc milioane de români, comenta PSD cel mai recent arbitraj al Curţii, soldat cu declararea legii bugetului, a salarizării şi
