Într-un document păstrat la Arhivele Naţionale Alba, Alexandru Tomuţa, un elev de clasa a III-a, povesteşte într-un extemporal la Religie obiceiuri de Bobotează din zona Cugirului, din anul 1943.

Fragmentele fac parte dintr-un document ce provine din fondul „Parohia greco-catolică Cugir, deţinut de Arhivele Naţionale Alba.

„În această zi de sărbătoare ca şi în toate celelalte sărbători mari, oamenii şi-au luat câte un obiceiu pe care-l ţin cu sfinţenie şi pe care-l au stăpânit din moşi strămoşi şi se leapădă de el numai cu mare greutate.

Astfel, înainte de această sărbătoare cu o zi, adică în ajun, preotul dimpreună cu cantorii umblă pela casele oamenilor, cu cruce, botezându-le şi sfinţindu-le casele cu apă sfinţită cântând „În Iordan Botezându-te Tu Doamne”. Oamenii aşteaptă această zi cu mare bucurie deoarece se vesteşte Botezul D-lui.

Apoi în ziua de Bobotează se face liturgie de dimineaţă, iar după terminarea liturgiei preotul şi tot poporul dela biserică ies cu praporii la un izvor pentru a sfinţi apa. Dupăce s-a făcut slujba respectivă preotul botează pe toţi oamenii iar ei îşi iau apă sfinţită şi o duc acasă pentru aşi boteza vitele şi celelalte animale depe lângă casă.

Ţăranii dela sate şi la mâncare au un obicei de în această zi de sărbătoare, la masă mănâncă aşa zise răci (piftie) din carne de porc.

În ziua a II-a de Bobotează, adică la sfântul Ioan, pe acei pe care-i cheamă Ioan îşi cheamă rudele şi prietenii spre aşi petrece împreună“