Când era de-o şchioapă a deschis ochii pe scriitori şi poeţi iubiţi şi respectaţi, pe care i-a privit în timp ca repere trainice de urmat în viaţă.

Caută răspunsuri la mari întrebări ale existenţei pentru că aşa a aflat că e frumos să îşi trăieşti întreaga viaţa, întâi de la tatăl său, scriitorul Constantin Preda, apoi de la toţi oamenii mari care le-au trecut pragul şi i-au onorat familia cu prezenţa lor de neuitat, cu vorbele de duh, inteligenţa şi spiritualitatea lor. Ar putea povesti ore în şir cum s-au reflectat în ochii copilului, ai adolescentului, ai tânărului personalităţi precum Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Fănuş Neagu.

Pe toţi i-a avut aproape, la toţi a plecat urechea dornic să afle cât mai mult, să înţeleagă cât mai bine ce se ascunde în spatele acestor nume. Sunt gesturi care i s-au adăpostit în memoria afectivă pentru tot restul vieţii.

„Îmi aduc aminte că Fănuş Neagu mă lua tot timpul de urechi, că Grigore Vieru era foarte blând, parcă era un înger. Adrian Păunescu m-a impresionat profund. Îmi părea nemuritor“, povesteşte Constantin Romulus Preda, cucerit şi el de scriitură. De câte ori a avut ocazia a aşternut pe hârtie pentru publicaţii ca „Ramuri“, „Ardealul literar şi artistic“, „Sub semnul Buzeştilor“, recenzii la cărţi care i-au plăcut, precum „Geopolitica Matrioskăi“ sau „Zei, eroi şi personaje din mitologia drogului“.

Cucerit de personalitatea lui Napoleon

Este convins că toată viaţa va trebui să înveţe, din cărţi, de la oameni, din faptele lor. Îl inspiră viaţa lui Napoleon, a cărui biografie a a parcurs-o cu fascinaţia tânărului care îşi proiectează parcursul profesional raţional, ştiind că trebuie să pornească de jos, acumulând, pentru a ajunge cât de sus consideră că este mulţumitor. Nu uită de cultivarea sensibilităţii moştenită de la părinţi şi spune că ea este cea care îl ajută să se adapteze şi c