A deprins ştiinţele exacte de la cel mai renumit dascăl târgoviştean, Cezar Ivănescu, care a reprezentat certificatul său de calitate în timpul facultăţii.

Matematica a apărut pentru profesorul Neculae Păuna ca un har. O sămânţă care a încolţit şi a crescut odată cu el. „De când mă ştiu, mi-a plăcut să socotesc, să fac calcule”, spune Neculae Păuna.

Îşi aminteşte că mergea cu tatăl său la pădure şi, dintr-o privire, cuba materialul lemnos, încât se mirau şi pădurarii de abilităţile sale. „Când am intrat la liceu, la Carabella, în Târgovişte, aveam în gând să mă fac inginer silvic. Am renunţat la Silvicultură în clasa a XII-a, pentru că se dădea botanică şi nu mă simţeam suficient de pregătit. Mi-am pus în balanţă şansele şi am ales matematica”, mărturiseşte profesorul Neculae Păuna.

A terminat cu cea mai mare medie pe ţară

Fiindcă se trăgea dintr-o familie de oameni simpli, mama fiind casnică, iar tatăl miner, ambiţia lui Neculae Păuna era să primească bursă, astfel ar fi înlesnit cheltuielile făcute de părinţi.

„Am luat-o treptat. Am urmat întâi Institutul Pedagogic din Piteşti, în ideea să am cât mai multe şanse să fac o facultate. Eram cel mai mare dintre fraţi şi era vital să intru cu bursă. Dacă nu, perspectiva era să mă angajez pe un şantier. Ăsta a fost argumentul meu forte. La Universitate se intra mult mai greu şi eu nu aveam nici posibilităţi de pregătire. M-am gândit la toate aspectele. Plecarea mea la facultate cu bursă a fost o mare uşurare pentru bugetul familiei”, spune Neculae Păuna.

Student eminent, a terminat cu cea mai mare medie pe ţară la profilul matematică.„La repartiţia unică, care s-a ţinut la Timişoara, am avut posibilitatea să aleg primul. La noi, în sat, era principiul ca băiatul să ţină aproape de casă, aşa că am ales postul cel mai apropiat de Tătarani, care era Şcoala Ungureni-Dragomireş