Vizitatorii care merg prin siturile din India pot fi victime inocente ale comerţului de suvenire. În ţările sărace dar cu un bogat trecut istoric, milioane de oameni depind material de bunăvoinţa călătorului pricopsit.

Europeanul corpolent, îmbrăcat în alb (cazul meu) este o ţintă sigură, aglutinează în jurul lui, ca un magnet, o spuză de comersanţi de toate vârstele, cu o infinitate de oferte (evantaie de pene, cărţi poştale, jucării mecanice, albume, coliere, clopote, ochelari de soare, statuete, tipsii, fosile) toate, ocazii unice! Comerţul acesta cu atenţii din călătorii, pentru cei dragi sau obligaţii pentru colaboratori, se poate împărţi în patru mari categorii.

Comod, dar costisitor

Cel mai comod, dar şi cel mai costisitor, este un loc în care te duce ghidul local, un atelier de covoare, sculptură, ceramică, argintărie, sau un fel de depozit elegant în care găseşti tot ce-ţi doreşte inima. Aici eşti primit cu graţie, tratat cu ceaiuri parfumate sau cafea, stai comod şi asculţi explicaţii amănunţite ori foloseşti toaleta, e răcoare, nu te-ai mai duce. La plată, cu mare eleganţă, te poţi târgui la sânge şi plăti cu carte de credit. Dar trebuie să fii, totuşi, atent, ­căci sunt foarte tentaţi să-ţi plaseze vreun rebut, doi metri de mătase scumpă în loc de cinci sau o plăpumioară de copil în locul uneia de adult.

Oricât de ieftin ai lua un suvenir, tot ai senzaţia că eşti păcălit

Prăvălioarele cochete

Toate străduţele din jurul obiectivelor turistice sau a siturilor sunt pline de prăvălioare, mai cochete sau mai modeste, cu acelaşi fel de mărfuri, cărţi poştale, statuete, albume, coliere. Patronul îţi ­ţine calea cu poftiri reverenţioase. Tu spui că te grăbeşti să vizitezi minunea locală dar ai să te întorci tot pe acolo.

Comerţul ambulant

Dacă ai reuşit să treci de dânşii te asaltează alţii, ambulanţi, în mijlocul