Vreme de un an şi jumătate, un antropolog din Budapesta a locuit în cel mai rău famat cartier al Bucureştiului, pentru a-şi documenta lucrarea de doctorat. S-a cufundat într-o lume fascinantă şi nu neapărat întunecată. Sursa: VLAD STĂNESCU

La două zile după discuţia redată mai jos, Gergő avea să plece de tot din Ferentari. Când a zis c-o să îi fie greu în altă parte, nu mi-am putut reţine un zâmbet. Dar Gergő nu glumea. Timp de un an şi jumătate a locuit într-un bloc scund de pe Aleea Livezilor, în cartierul acela despre care bucureştenii respectabili ştiu totul fără să-i fi călcat „graniţele”: ţigani, gunoi aruncat pe geam, furturi de curent, droguri.

Lui Gergő însă i s-a întâmplat să cumpere dimineaţa lapte proaspăt de la un bătrân care locuia într-o curte, prin vecini. I s-a întâmplat să piardă timpul în stradă şi să nu se ia de el decât câinii. I s-a mai întâmplat să se simtă fericit, deşi chiria a fost cam scumpă.

Gergő Pulay e un antropolog de 30 de ani din Budapesta, şaten, cu ochelari, care a citit într-o carte scrisă de istoricul Lucian Boia frazele următoare: „Marea obsesie de acum a românilor e legată de ţigani. Asta-i face să se simtă ca într-o cetate aflată sub asediu”. A vrut să ştie cum vine sentimentul ăsta, de „cetate sub asediu”.

Acum îşi scrie lucrarea de doctorat despre Ferentari, la Facultatea de Sociologie şi Antropologie Socială din cadrul Universităţii Central Europene din Budapesta. A obţinut o bursă de la Fondul european „Marie Curie”, a primit apoi un sprijin din partea Institutului Cultural Român, aşa a reuşit să-şi termine documentarea.

Desigur, toată chestiunea asta n-avea însă cum să rămână una pur ştiinţifică. Împreună cu reprezentanţii Asociaţiei pentru Dezvoltare Comunitară Ferentari, Elena Radu - mediator social şi profesor la Şcoala nr. 136 - l-a ajutat pe Gergő să se integreze în comuni