Noua lege a educaţiei se vrea a fi una modernă, în pas cu vremurile, compatibilă cu şcoala europeană, în condiţiile unui buget mai mic decât cel din ţările UE, dar care tinde spre 6% în 2012.
Opţiunile majore ale Legii educaţiei fac referire la reconfigurarea ciclurilor de studii, aşa cum ele sunt şi cum este firesc să fie. Clasa pregătitoare e inclusă în învăţământul obligatoriu, deci se instituie învăţământul obligatoriu de la vârsta de şase ani. Potrivit studiilor internaţionale, cu cât un copil merge mai devreme la şcoală, cu atât rezultatele învăţării sunt mai bune, iar vulnerabilităţile sale sunt mai mici. Clasa a IX-a trece la gimnaziu, consecinţa acestui fapt fiind cu siguranţă o rată a abandonului şcolar mult redusă, având în vedere că cea mai mare rată a abandonului şcolar în România se înregistrează atunci când copiii trec de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a.
Un alt lucru fundamental reglementat de noua lege a educaţiei este modul de finanţare a şcolilor, finanţarea per elev a tuturor costurilor salariale, utilităţi, apă, căldură, manuale şi tot ceea ce ţine de standardele minime de autorizare a şcolii, adică materiale didactice şi aşa mai departe.
"Faptul că această finanţare va fi făcută per elev va da atât predictibilitate, cât şi sustenabilitate economică şcolilor, pentru că vreau să vă spun că nicio reformă şi niciun sistem nu poate să funcţioneze dacă n-ai un model economic predictibil", spunea ministrul Educaţiei.
În ceea ce ţine de învăţământul preuniversitar, un lucru foarte important este, de asemenea, modul în care a fost gândit curriculumul, reperele curriculare care au fost date în lege, şi anume curriculumul bazat pe competenţe şi, mai mult, corelarea dintre programă şi examene. Introducerea de examene transdisciplinare este un mare pas înainte, în contextul în care şcolarii din România au rezultate slabe la
