Pe 25 iulie 1990, chiar înaintea invaziei irakiene în Kuweit, Saddam Hussein i-a transmis un mesaj preşedintelui Bush prin intermediul ambasadorulu american la Bagdad, April Glaspie, în care îi spunea că Hosni Mubarak a aranjat o întâlnire diplomatică între Irak şi Kuweit la Riad, Arabia Saudită. După această întâlnire ar fi urmat încă una, pe 28, 29 sau 30 iulie, în care prinţul Kuweitului urma să vina la Bagdad pentru negocieri. Până atunci, promitea Saddam, nimic nu se va întâmpla.

Irakul vrea prietenia americanilor, dar acelaşi lucru îşi doreşte şi guvernul Statelor Unite?, se întreba Saddam Hussein în acel mesaj. Problema pleca de la faptul Irakul şi-a finanţat războiul de opt ani cu Iranul prin împrumuturi masive obţinute de la statul Kuweit. După război, ţara condusă de Saddam Hussein era sleită de puteri şi în pragul falimentului, iar irakienii aveau nevoie disperată să crească preţul petrolului. Lucru care nu se putea întâmpla, tocmai pentru că Emiratele Arabe Unite şi Kuweitul, ambele membre OPEC, inundaseră piaţa cu petrol şi menţineau preţul barilului scăzut. Conform mesajului trimis de Saddam, Kuweitul, încurajat de sprijinul diplomatic american, refuza să se supună disciplinei OPEC şi asta dăuna profund economiei irakiene, care nu mai putea plăti nici pensiile veteranilor de război.

La acea dată Irakul avea datorii de peste 40 de miliarde de dolari, iar Saddam privea rezultatul războiului dintre Irak şi Iran ca pe o victorie majoră a lumii arabe în regiune, care va ajuta şi Occidentul. De aceea, Saddam aprecia că Irakul are nevoie de un plan Marshall de ajutor internaţional şi nu poate în nici un caz să vândă petrol ieftin.

„Manevrele dintre guvernul american şi cel al Emiratelor Arabe Unite încurajează Kuweitul să ignore convenţiile diplomatice. Dacă Irakul va fi umilit public de guvernul american, nu vom avea altceva de făcut decât