În prezent, China a ajuns să asigure 17% din necesarul de impor-turi al Uniunii Europene. În aceste condiţii, solicitarea Chinei de a i se recunoaşte titlul de economie de piaţă liberă rămâne un subiect pe agenda bilaterală. Cum vedeţi evoluţia dialogurilor pe acest subiect?
Este nevoie de a lua act de evoluţiile din ce în ce mai solide şi mature ale Chinei şi acestea, în primul rând, în domeniul economic. Comunitatea de afaceri europeană, care este prezentă în China, pe piaţă efectiv, atât ca partener comercial, cât şi ca partener industrial, a adus aici unele dintre cele mai importante grupuri industriale europene. Acestea au creat o expertiză în virtutea căreia UE în ansamblu, în definirea politicilor faţă de un partener extern aşa cum este China, are anumite aşteptări. De aici şi această problemă a acordării statutului de economie de piaţă, pentru că, la nivelul UE, s-au definit o serie de condiţii tehnice şi se aşteaptă ca partenerii chinezi să fie dispuşi a le îndeplini. Pentru unii dintre protagoniştii europeni, această chestiune a statutului de economie de piaţă se pune extrem de mult sub raport tehnic, în virtutea unor condiţii definite foarte specific şi legate de aşteptările comunităţii de afaceri europene, a firmelor europene care operează pe piaţa chineză.
Într-un alt registru pe această temă, aş constata, tot cu onestitate, cu sinceritate, că prietenii chinezi o văd mai mult sub raport politic, sub raportul atitudinii unui partener important care este UE. Aşa cum am menţionat, UE este partenerul numărul unu, deci în această privinţă prietenii chinezi aşteaptă ca Uniunea să aibă o atitudine mai deschisă, mai cordială şi să recunoască soliditatea evoluţiilor din economia de pe piaţa chineză. Aşteptările de ambele părţi sunt importante, dar uşor definite în registre diferite. De aceea, aşa cum menţionaţi
