Semnalul a sosit într-o manieră cel puţin nediplomatică, prin scrisoarea comună, semnată pe 21 decembrie de miniştrii de Interne francez şi german, Brice Hortefeux şi Thomas de Maizičre, adresată comisarului pentru Afaceri Interne în Comisia Europeană, Cecilia Malmström. În scrisoare se cere amânarea deciziei de integrare în spaţiul Schengen a României şi Bulgariei.
Nu sunt reunite toate condiţiile pentru aderarea celor două ţări în spaţiul Schengen, scriau cei doi miniştri, care aminteau carenţele legate de securitate şi justiţie, de combaterea corupţiei şi a crimei organizate. În aceeaşi scrisoare se recunoştea însă că, din punct de vedere tehnic, procesul aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen este global pozitiv.
Reacţiile Preşedinţiei şi ale Ministerului de Externe au vorbit de tratament discriminatoriu aplicat României în cazul luării în calcul a unor criterii diferite de evaluare decât cele prevăzute deja în tratat. Condiţionalităţile tehnice sunt de altfel recunoscute ca fiind îndeplinite, aşadar România, se spunea în declaraţiile oficialilor români, ar avea toate motivele să ceară răspicat admiterea în spaţiul Schengen potrivit calendarului convenit anterior şi criteriilor respective.
Formal, oficialii români nu puteau să aibă fundamental un alt tip de reacţie. E o chestiune de poziţionare internaţională într-un angajament care a fost dus la îndeplinire. În plus, a fost necesar un răspuns pe măsură la o procedură, eufemistic vorbind, neobişnuită în practicile diplomatice. Modul de realizare a condiţionalităţilor şi etapelor fixate pentru ca România să-şi poată atinge obiectivul fixat pentru 27 martie 2011 fusese considerat satisfăcător în cadrul Grupului de Evaluare Schengen de la Bruxelles, ceea ce îi permitea preşedintelui Traian Băsescu să afirme, cu câteva zile înainte de apariţia scrisorii cu pricina, că România nu d
