Bunul-simţ a fost un perdant timpuriu în bătălia aprinsă despre realitatea încălzirii globale produse de om. Timp de aproape 20 de ani, un grup de activişti a susţinut, în faţa oricăror dovezi aduse, că încălzirea globală a fost fabricată. Oponenţii lor, între timp, au exagerat impactul probabil al fenomenului şi, drept consecinţă, s-au fixat dogmatic asupra reducerilor drastice pe termen scurt ale carbonului ca unică soluţie, în ciuda dovezilor covârşitoare că asemenea tăieri ar fi foarte costisitoare şi teribil de ineficiente.

Această luptă ştiinţifică cu plăcinte, caracterizată de porecle copilăreşti, tactici josnice şi intransigenţă intelectuală de ambele părţi, nu numai că a lăsat publicul confuz şi speriat, dar a şi subminat eforturile organizaţiilor importante care lucrau pentru avansarea ştiinţei privind schimbarea climei. Aproape inevitabil, la summiturile internaţionale, de la Kyoto până la Copenhaga, guvernele au eşuat în desfăşurarea unor acţiuni relevante în problema încălzirii globale.

Din fericire, se pare că, în sfârşit, există un număr din ce în ce mai mare de oameni de ştiinţă, economişti şi politicieni influenţi care sprijină o abordare mai raţională a problemei.

Aşa cum am argumentat şi în cartea mea din 2007, „Cool it", cel mai logic răspuns la încălzirea globală este să dezvoltăm tehnologii energetice alternative atât de ieftine, încât toată lumea să şi le permită. În linii mari, acest lucru necesită un impuls deliberat şi semnificativ în cheltuieli de cercetare şi dezvoltare. Bazându-mă pe studiile recente făcute de Isabel Galiana şi Chris Green, de la Universitatea Mcgill, susţin că cheltuielile totale vor fi în jur de 0,2% din PIB-ul global, adică de aproximativ 100 miliarde dolari pe an.

Evident, nici o soluţie la încălzirea globală nu va funcţiona peste noapte. Prin urmare, trebuie să ne concentrăm mai mult pe adapt