Loránd Soares-Szász a locuit şapte ani în Portugalia, unde a avut zece job-uri. Întors acasă, a dat lovitura în consultanţa de afaceri. Clujeanul a adus în ţară şi o nevastă portugheză şi împreună au devenit „părinţii“ unei fetiţe de 13 ani din Africa.

Citeşte şi Viaţa bate filmul. Grădinar în Porto, om de afaceri în Cluj şi tată în Burkina Faso

Tânărul, cu o poveste de viaţă impresionantă, a acordat un interviu pentru adevarul.ro, în care vorbeşte despre experienţa managerilor români, dar mai ales de punctele slabe ale acestora.

Ce te-a determinat să devii un coach (trainer în afaceri, n.r.)?

Nu pot spune că acesta a fost visul meu de mic copil. Pe când eram copil nici nu ştiam ce sunt afacerile. Parcursul meu în carieră m-a ajutat să descopăr că acesta este domeniul care îmi place şi în care mă simt în largul meu.

Au început patronii din ţara noastră să înţeleagă ce înseamnă asta?

Unii da, alţii nici peste 20 de ani nu o să înţeleagă. Însă văd din ce în ce mai multe firme care îşi dau seama cât de valoros este ajutorul unui coach. Obişnuiesc să spun că fiecare afacere are nevoie de Abecedar pentru a se putea dezvolta: A=Avocat, B=Business Coach şi C=Contabil. Din ce în ce mai mult prezenţa unui coach în afacere se transformă dintr-un lux într-o necesitate.

Care sunt lipsurile unei companii la noi, din punctul tau de vedere si din experienta ta?

Lipsa de viziune. Multe firme sunt conduse de persoane care s-au transformat din bişniţari sau oportunişti în oameni de afaceri, dar care nu au o viziune clară pentru afacerea lor. Pur şi simplu vor să câştige şi ei ceva bani.

Lipsa de diferenţiere. Uitaţi-vă la cinci firme de curierat de exemplu şi încercaţi să găsiţi zece lucruri care îi diferenţiază unul de celălalt (în afară de nume, logo, dimensiune etc.). Probabil că nu o să găsiţi nici măcar d