Insinuaţi că în afară de aceste argumente care ţin de fiecare persoană în parte, omeneşti, ar fi vorba de ceva mai mult? De interese, presiuni, din mediul politic, din mediul de afaceri?

Sunt dosare instrumentate de noi sau de alţi colegi procurori care dovedesc că sunt uneori interese în dosare. Tocmai de aceea se ajunge la inculparea şi la condamnarea unor magistraţi. Dar nu este nota comună. Adică, vedem din instrumentarea unor dosare, din rechizitoriile întocmite, din hotărârile judecătoreşti pronunţate că, uneori, judecătorul sau procurorul, în instrumentarea dosarelor, nici mai mult, nici mai puţin, ia mită. Şi asta înseamnă mai mult decât factorul uman, mai mult decât un impediment legislativ.

În dosarul Ridzi, de ce s-a mai cerut percheziţia informatică, după atâta timp? Mai are ea o valoare?

Categoric. Ceea ce lumea nu ştie este că acest calculator este ridicat şi sigilat de către procurori, prin urmare nu a putut să intervină în calculator nici învinuitul, nici alte persoane şi nici procurorul. Pentru că percheziţia informatică, ca orice altă percheziţie, trebuie făcută cu respectarea unei anumite proceduri, în prezenţa unor martori. Deci calculatorul este acolo intact, aşa cum era la momentul la care l-au ridicat procurorii. Dar pentru a intra în el, pentru a face percheziţie, pentru a constata că sunt elemente care să sprijine sau nu ancheta penală, procurorul are nevoie de această autorizare de la parlament şi după aceea de autorizaţie de la judecător. Aşadar, este perfect oportună acea percheziţie şi eficientă.

Dar atunci ce a vrut să spună preşedintele Băsescu, că el crede că s-a umblat în acel calculator?

Este o opinie personală. Eu vă spun cu certitudine că nu s-a umblat în calculator pentru că nu se poate. Este o procedură strictă, cu martori, iar calculatorul este sigilat.

Urmează cazurile Ridzi şi Dan Păsat, un t