În lumea pescarilor din zona Galaţiului se munceşte şi se bea mult, se câştigă puţin şi se împarte totul. Sursa: ADI DOBRESursa: ADI DOBRESursa: ADI DOBRESursa: ADI DOBRESursa: ADI DOBRESursa: ADI DOBRE
1 /.
"Cum naiba să vină un ziarist din Bucureşti şi să scrie despre viaţa noastră? Aşa ceva doar în poveşti se întâmplă", spunea Doru Cristea, liderul echipei de pescari, când i-am propus să mă alătur formaţiei lui pentru o zi. Încercasem de mai multe ori în ultimele luni: voiam să văd cum arată o zi de muncă pe Prut şi pe canalale din jurul Lacului Brateş, alături de cei care trăiesc numai din asta. Doru Cristea nu prea mă lua în serios. Până într-o seară de decembrie, când i-am bătut la poartă. Omul meu tocmai curăţa un somn de vreo 14 kilograme, prins pe canal, lângă Brateş.
"Râde lumea de noi, Panteră!"
"O, domnu’ ziarist, să trăiţi!", mă întâmpină respectuos Doru. "Monstrul", deşi eviscerat, se zbate ca nebunul! Te ia cu fiori. "Dau pariu că aşa ceva n-ai mai văzut!", zice Doru.
Lângă el, la un pahar de vorbă, stau Miki şi Panteră, camarazii săi de pescuit, oameni care au ieşit la pensie, iar de ani buni îl însoţesc zi de zi pe Doru. "Te-aştept mâine dimineaţă la 5.00!", îmi spune Doru la despărţire.
Sunt punctual. N-o să mergem cu bătrânul lui Oltcit, ci cu un Volkswagen Transporter, care a împlinit şi el vreun sfert de secol. "Uită-te la el cum a venit echipat! Vino la tata să-ţi dea nişte cizme de cauciuc! Căciulă ai? Şi bagă un coniac, ca să simţi adevărata viaţă de pescar! E Athos. Pe Portos şi pe Aramis i-am băut aseară", mă ia tare Doru.
Se face rapid inventarul: prostovol, găleată, saci, plase. Toate sunt urcate în maşină. "Panteră, ai luat actele? Cum nu ţi-a zis nimeni? Păi, cum dracului pescuim pe Prut? Vâslele le-aţi luat? Motorul pentru barcă? Uitarăţi vâslele! Râde lum