Ce le-a facut pe femei sa nu mai fie femei? Nu e tocmai modul ideal de a incepe o „pledoarie”, dar ma simt nevoita sa o fac. Asta pentru ca eternul raspuns : „barbatii” nu ma mai multumeste absolut deloc. Oricat de feminista as fi in convingeri si atitudine, de data asta, barbatii nu pot fi trasi la raspundere.
Iar eu, feminista, afirm cu mana pe inima si alta la ochi(sa nu mi se scurga rimelul) ca noi, femeile, ne-am facut-o cu mana noastra. Noi am vrut atat de tare sa ne reinventam si sa ne aplatizam pieptul pentru a obtine egalitatea in drepturi, incat primul compromis pe care l-am facut a fost sa lasam extensiile masculine sa ne iasa din pantaloni, fara nicio rusine.
Treptat, pentru a ne atinge scopul suprem si a atinge iluminarea egalitatii sexelor, am renuntat la tot ceea ce ne diferentiaza de rasa lui Marte: gratie, eleganta, maniere, tonuri mieroase, complimente, instincte de mama, instincte de sotie, instincte de prietena, rochii diafane, pantofi cu toc, dresuri pin up, lenjerie de matase, lenjerie de dantela, panglici, corsete, sarutari aruncate in graba si zambete pe sub sprancene.
Asa am inteles noi ca obtinem egalitatea. Nu am reusit sa obtinem decat o uniformizare hidoasa a tuturor gesturilor si atitudinilor, aducand un plus de valoare suprematiei barbatilor. Acum, nu putem decat sa plecam capul in fata groaznicei specii hibrid pe care singure am creat-o: femeia-barbat: femeia care se vrea a fi independenta, puternica si atoatestiutoare, dar nu sfarseste decat prin a fi… eterna inadaptata. Pentru ca femeia barbat nu se simte niciodata bine in corpul ei, rusinata fiind de curbele care i se intrevad prin bluzele largi. Femeia barbat stie doar sa gandeasca la foc automat, sa respire la foc automat, sa munceasca la foc automat, sa iubeasca la foc automat. Pe restul le-a uitat, in incercarea ei de a deveni barbat.
Dar tineti mint
