Trei rase de animale româneşti fie sunt pe cale de dispariţie, fie se apropie vertiginos de această pantă. Este vorba despre oaia din rasa Merinos de Cluj şi porcul de Bazna, care au intrat în conservare genetică. Nici Bivolul Românesc nu o duce mai bine în ţara în care a fost omologat ca rasă.

Corespondentul RFI la Cluj, Bianca Pădurean

Dispariţia rasei de oi Merinos de Cluj poate fi considerată un paradox, într-o ţară care de patru ani este pe locul întâi în Europa la efectivele de ovine, dintre ţările exportatoare de animale destinate sacrificării. Tototdată, România este pe locul trei în Europa ca efective de oi : avem 9,2 milioane de capete, doar că 80-90% sunt din rasa ţurcană.

Oi Merinos de Cluj mai există puţine în ţară, spune Stelian Dărăban, conferenţiar la Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj : "La ora actuală se exploatează patru sute de capete, oi mame, iar statul român, din punct de vedere legislativ reglementează conservarea fondului genetic, dar pecuniar, anul trecut nu a alocat suma care era stipulată, dar sperăm conform unor discuţii avute cu cei de la Agenţia Naţională de Reproducţie şi Selecţie ca în 2011 să se aloce probabil şi retroactiv banii pentru 2010, dar şi ce se cuvine pentru 2011".

Statul ar trebui să dea 40 de lei pe cap de animal, ca plată directă pentru conservarea fondului genetic.

Cât despre rasa Merinos de Cluj, în sine, aceasta s-a format prin încrucişarea Ţurcanei albe de Sibiu cu Merinosul transilvănean. A fost omologată ca rasă în 1988, de un colectiv al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj. Caracteristicile oii Merinos de Cluj sunt lâna foarte fină, dar şi faptul că se poate mulge. Stelian Dărăban spune ce alte calităţi mare are această rasă : "În primul rând, Merinosul de Cluj, faţă de alte rase Merinos exploatate în ţara noastră şi acestea într-un