Niciun dezvoltator care se respectă nu mai construieşte fără să asigure izolaţie termică, de cele mai multe ori cu polistiren. Dacă materialul te protejează de frig, erorile "mânii de lucru" pot duce la surprize ca mucegaiul, igrasia sau şoarecii

Polistirenul, fie el expandat sau extrudat, a pornit ca scârţâitoare în jocurile copiilor, a fost revitalizat de constructori ca material termoizolant şi promovat de primării în programele de reabilitare termică. Este utilizat la construcţia a aproape tuturor caselor şi blocurilor noi, iar avantajele sunt imediat vizibile. Dacă izolaţia a fost instalată cum trebuie, când afară temperatura se apropie de cea a îngheţului, înăuntru, fără să fie pornită căldura, sunt 20 de grade Celsius. Consumul de energie scade, fericitul posesor al unei case izolate plăteşte mai puţin. Totuşi, în timp încep să se observe şi lucrurile mai puţin bune ale acestui tip de izolaţie. Cauzat în mare măsură şi de felul în care a fost montat, polistirenul, deci şi pereţii clădirii, îşi pierd aspectul plat şi devin văluriţi.

Dacă legăturile dintre panouri nu au fost strânse cum trebuie, apar aşa-numitele punţi termice, ceea ce duce la condens. Umiditatea din casă se transformă repede în mucegai şi igrasie. Mai ales în cazul polistirenului extrudat. Legăturile neetanşe dintre panouri aduc însă o problemă chiar mai spinoasă, pentru unii, decât umiditatea - şoriceii.

Polistirenul protejează de frig, nu şi de dinţi

"Au intrat între cărămidă şi polistiren şi fac un zgomot infernal. Mi-au stricat izolaţia, am tăiat rigipsul să găsesc gaura. Paradisul lor e polistirenul", suna plângerea unei femei recent mutată la casă nouă într-un complex rezidenţial. Mihai Musta, expert în deratizare, a întâlnit multe astfel de cazuri. "Depinde mult de felul în care izolaţia este făcută. Dacă vorbim doar de izolaţie la exterior, problema cu şoarecii