Alin Jivan (27 de ani), component al lotului naţional de gimnastică, care s-a pocăit în 2009, botezându-se în cultul penticostal, a povestit, recent, pentru revista religioasă “Flacăra Închinării”, cum a ajuns să se îndrepte din nou către Dumnezeu şi ce a însemnat această schimbare pentru viaţa sa.
Reşiţeanul Alin Jivan are 27 de ani, dintre care 21 dedicaţi gimnasticii. Cele mai bune performanţe ale sale au fost obţinute în anul 2005, la Campionatul Mondial de Gimnastică, unde a luat medalia de bronz la sărituri, şi în 2006, când a câştigat medalia de argint la Campionatul European, în aceeaşi probă. Gimnastul povesteşte cum arăta viaţa sa înainte de a se întoarce la Dumnezeu: “Visele mele erau nişte coşmaruri înfiorătoare şi începusem să mă scufund. Stăteam duminicile mahmur, gustând amarul serii trecute şi mă năpădeau tot felul de gânduri. Aveam stări depresive. Viaţa mi se părea de un cenuşiu înecăcios. Comunicam cu pereţii sau navigam pe internet. Fumul trebuia tăiat cu un cuţit, în aşa fel încât să pot vedea că afară este un soare strălucitor, care mă aştepta să-mi încălzească trupul cuprins de îngheţ. Mă obişnuisem cu atmosfera din Iad. Foc, fum, patimi, vicii, depresii, insatisfacţii, remuşcări, întuneric şi strigăte de durere. Acesta era iadul meu! L-am văzut, l-am mirosit, l-am trăit. Îmi era dor de tata, de mama şi de fraţi. Şi mai eram copleşit de susurul blând, care mi-a şoptit: «Vino acasă, fiule! »”. Spune că e «în marş vioi spre cer»
Alin spune că acum ştie care îi e destinaţia: “Noi facem multe «şuruburi ». Unii le fac în sport, alţii le fac în viaţă. Mie mi-a fixat Dumnezeu şurubul vieţii la 180 de grade. Ţinta… cerul! Un marş vioi spre Împărăţia lui Dumnezeu. O schimbare supranaturală a tuturor corzilor moarte care susţin inima fiinţei noastre”. «Îmi înecam conştiinţţa în vicii doar ca să fiu în rând cu “şmecherii”. Ascultam ma
