Nu există crimă perfectă. Există cazuri dificile, CFL-uri imperfecte, martori cu "amnezii" temporare sau probe la care se ajunge mai greu. Că nu există crimă perfectă o demonstrează şi cazul de faţă: poliţiştii de la Direcţia de Investigaţii Criminale din IGPR au reuşit, după 12 ani de anchetă susţinută, să rezolve misterul unui omor ai cărui autori sunt doi temuţi criminali în serie: Ţigănilă Iulian, zis Ţiganu, şi Barbu Ion, zis Chioru.
Ţigănilă are astăzi 47 de ani şi este recidivist. Barbu Ion are 53 de ani şi o condamnare pentru omor la activ. Cei doi se cunosc din copilărie, fiind ambii din comuna Ungheni (Argeş), iar relaţiile dintre ei erau atât de strânse, încât spuneau unul despre celălalt că sunt "veri". În realitate, amândoi erau fraţi cu dracu’, în biografia lor existând cel puţin şase omoruri.
Ţigănilă era creierul operaţiunii, el născocea scenariul, îmbrobodea victimele şi le aducea, cel mai adesea îmbătându-le, în stare de inconştienţă. Barbu era cel care făcea curat în urma lui Ţigănilă, ajutându-l să scape de cadavre.
Cei doi îşi alegeau victimele din rândul persoanelor care locuiau singure şi aveau viciul beţiei, posedau apartamente sau alte bunuri de valoare. Relaţiile victimelor cu rudele erau aproape inexistente, fapt ce explică sesizările tardive ale dispariţiilor lor. După ce-i elimina, Ţigănilă se îngrijea de memoria morţilor, trimiţând în numele lor bilete, scrisori sau chiar bani rudelor, pentru a crea iluzia că ei sunt în viaţă.
Prima moarte suspectă din anturajul lui Ţigănilă a fost cea a lui Ţârcu Gheorghe din Piteşti. Pe 27 februarie 1996, Ţârcu a fost găsit mort în locuinţa sa, datorită unei "asfixii mecanice cu un bol alimentar". Aparent, cauza morţii e stupidă: bărbatul s-a înecat cu şuncă. Practic însă, dimensiunile bucăţii de şuncă (8x4 cm) şi alcoolemia stabilit
