Ce faci când îţi merge din rău în mai rău? Te agăţi de speranţă. Cu cât perspectivele sunt mai incerte, iar mijloacele de reparare a unui prezent incomod sunt mai puţine, cu atât eşti tentat să te arunci în braţele unui optimism difuz. Este ceea ce se întâmplă în România de vreo doi ani. Anul 2011 începe la fel. Cu promisiunea că vom ieşi din recesiune. Dacă nu în primul semestru, măcar în cel de-al doilea. Dacă nu cu o creştere de 2-3%, măcar una cu puţin peste 0. Nu ştim care va fi sectorul care ne va tracta, nu cunoaştem mecanismele de revigorare, nu mai reuşim să ne închipuim ce va ieşi din partea statului în materie de politică fiscală. Cu toate astea, ne gândim la ieşirea din recesiune. La un an după ce alte state au făcut acest lucru, pentru noi rămâne o preocupare.

2011 ar putea fi anul ieşirii din recesiune. După aşa picaj, măcar efectul de bază ar trebui să lucreze în favoarea noastră. Nici nu mai contează că la o inflaţie prognozată de BNR la 3,4% orice creştere a PIB sub acest procentaj se traduce tot printr-o scădere economică în termeni reali. Vrem pur şi simplu un reper de care să ne agăţăm, care să ne dea o motivaţie să mergem înainte. Şi poate că îl vom avea, dacă cine ştie ce catastrofă financiară din pieţele dezvoltate - altminteri foarte probabilă - nu se va produce.

Jocul de-a ieşirea din recesiune este totuşi din cale-afară de mincinos. În primul rând pentru că acest fapt nu s-ar traduce nemijlocit printr-o creştere a nivelului de trai, după cum chiar voci autorizate dinspre banca centrală au recunoscut-o la acest început de an. În al doilea rând, pentru că simpla umflare a PIB-ului nu ar reprezenta mai nimic fără o schimbare de structură a economiei naţionale şi modificări majore de mentalitate la nivelul mediului de afaceri şi al consumatorului. Din acest punct de vedere, ieşirea din recesiune s-ar putea dovedi periculoasă. Ne-a